MEDICUL ONLINE

Colesterolul

2008-03-02T08:15:00.000-08:00

Deseori auzim vorbindu-se de colesterol si de influenta pe care el il poate avea asupra organismului. Vedem persoane care urmeaza un regim alimentar strict si care traiesc cu permanenta grija de a masura nivelul lui. Vom avea oare si noi in viitor astfel de probleme? Ce reprezinta de fapt?
Colesterolul este un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asociatii moleculare cu proteinele (lipoproteine).

Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gaseste in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant. Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos - creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produe hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D.

Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel. Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. In final se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.

Colesterolul crescut peste valorile normale este un factor de risc important care anunta, uneori cu ani inainte, dezvoltarea unor boli cardiovasculare si cerebrale. Colesterolul se depune pe interiorul peretilor vaselor de sange formand placi de aterom si ingusteaza vasul, scazand astfel debitul de sange in teritoriul irigat de respectivul vas. De aceea nu mai ajunge suficient oxigen la tesuturi, fenomen cunoscut sub numele de ischemie. Acest lucru se intampla cu precadere tesuturilor mari consumatoare de oxigen, cum sunt creierul si inima. De aceea, colesterolul crescut este factor de risc mai ales pentru accidentul cerebral vascular si pentru cardiopatia ischemica, dar si pentru alte numeroase afectiuni.

Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mica.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate marea este de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl pentru femei. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mare.
Ce influenteaza colesterolul

In realitate, lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca exista un "colesterol bun" (numit HDL-colesterol) si un "colesterol rau" (numit LDL-colesterol). Riscul de aparitie al placilor de aterom depinde mai ales de raportul dintre colesterolul bun si cel rau.

De ce creste colesterolul? Exista doua mari cauze: o predispozitie mostenita genetic si alimentatia nesanatoasa. De foarte multe ori cele doua cauze coexista, adica nu numai ca exista predispozitia mostenita, dar se mostenesc si proastele obiceiuri alimentare, fapt cu grave urmari mai ales in conditiile epocii moderne, caracterizata mai degraba de sedentarism, desi isi spune "a vitezei". Celor care imi spun ca "Bunica manca in fiecare dimineata o halca de slana si a trait 90 de ani", eu le amintesc ca bunica respectiva, dupa acest mic dejun mergea cu furca in spinare la camp, nu mergea cu masina la birou.

Trebuie spus ca nici un aliment vegetal nu are nici un pic de colesterol. De aceea la vegetarieni riscul de crestere al colesterolului este neglijabil. Colesterol gasim numai in alimente de origine animala si cu precadere in urmatoarele trei: carnea grasa, galbenusurile de ou si smantana. Cele care se stiu predispuse sau care deja au colesterol crescut ar face bine sa elimine aceste produse din alimentatie. olesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si slanina.

Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei). Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat.

Colesterolul devine din ce in ce mai periculos pe masura ce inaintam in varsta. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare.

La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen.

Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Tratament

Respectarea unui regim alimentar strict. Acesta este recomandat de medic si consta in principal in reducerea alimentelor care contin colesterol. Aste vorba in primul rand de produsele animale.

Doua plante folosite mult drept condimente au proprietatea de a scadea semnificativ colesterolul: usturoiul si cimbrul. Dintre fructe, cel mai mult merele au acesta proprietate (un proverb englez spune: "An apple a day keeps the doctor away".) In cazul in care regimul singur, respectat timp de trei luni, nu este suficient pentru mentinerea sub control a valorilor colesterolului este necesara prezentarea la medic pentru un consult. Dintre metodele naturiste, cel mai mare succes il are fitoterapia in aceasta privinta.
O problema neasteptat de complicata o constituie notiunea de "colesterol normal". Potrivit conceptiei clasice, limita maxima admisa a colesterolului in sange este de 280 mg /100 ml, cu mentiunea ca intre valorile de 260 si 280 este "intervalul de atentie": chiar daca inca nu putem vorbi de hipercolesterolemie, persoana respectiva ar face bine sa tina o dieta sanatoasa si sa repete dozarea o data la 6 luni. In ultimii ani, ca urmare a presiunii unor firme de medicamente (care vand medicamente care scad colesterolul, de regula scumpe si cu numeroase reactii adverse) s-a ajuns sa se coboare valoarea colesterolului considerata normala, astfel incat un mai mare numar de persoane sa fie invitate sa cumpere aceste pastile.

Poate cel mai important aliment care scade riscul aparitiei placilor de aterom, mai important chiar decat regimul vegetarian, este pestele. In Romania se mananca mult prea putin peste fata de cat ar trebui si fata de alte tari cu care facem mereu comparatie. Nimic nu este mai important decat consumul regulat de peste (minimum 2 kg pe saptamana) pentru mentinerea unor valori adecvate ale colesterolului. Aceasta deoarece pestele contine "colesterol bun", care se opune asimilarii "colesterolului rau". De aceea in materie de colesterol avem paradoxul pestelui: cu cat este mai gras (somn, somon etc) cu atat este mai sanatos. Rar am intalnit persoane carora cu adevarat sa nu le placa pestele. De obicei, principala obiectie este legata de cantitatea mare de manopera necesara prepararii. Eu imi sfatuiesc pacientii ca, de cate ori ies la un restaurant, sa deschida meniul la capitolul "preparate din peste".

Alimente recomandate:
- Alimente cu continut scazut in grasimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale, produse lactate cu continut scazut in grasimi.
- Alimente cu grasimi nesaturate: ulei de masline, ulei de soia si de floarea soarelui.
- Alimente cu cantitate scazuta de colesterol: orice alimente de origine vegetala.

Alimente nerecomandate:
- carne rosie, organe, mezeluri, oua , maioneze, creme, dulciuri rafinate.
- alimente cu continut crescut de grasimi saturate: unt, grasime, frisca, smantana, slanina

Sustinerea unei activitati fizice regulate, dar nu una care sa duca la epuizare fizica. S-ar putea face in fiecare zi o plimbare de jumatate de ora.

Reducerea greutatii corporale atunci cand colesterolul crescut este insotit si de o greutate mai mare decat cea normala. Se poate obtine prin exercitii fizice si printr-o alimentatie saraca in calorii.

Controlarea altor factori care cresc riscul cardiovascular, cum ar fi fumatul.

In concluzie, un regim bazat pe cat mai multe vegetale este binevenit, incat sfatuim pe oricine are colesterol crescut sa tina cat mai multe zile de post. Cu dezlegare la peste.

PNEUMONIA

2008-02-25T09:34:00.000-08:00

GENERALITATI

Pneumonia reprezinta inflamatia plamanilor adesea cauzata de o infectie cu o bacterie sau un virus. Aceasta boala determina aparitia dispneei (dificultatea respiratiei, gafaiala) deoarece plamanii trebuie sa depuna mai mult efort pentru a mentine adecvat nivelul seric (in sange) al oxigenului.
Simptomele pneumoniei cauzate de bacterii debuteaza de obicei brusc si se pot datora unei infectii a cailor respiratorii superioare cum ar laringita, traheita sau gripa. Simptomele comune includ febra, tusea care, de obicei, este productiva (cu expectoratie) cu eliminarea unei spute (mucus eliminat din plamani) de culoare verde-galbuie si tahipnee (respiratie superficiala si rapida).
Batranii au simptomatologie diferita, mai usoara. Semnul major al pneumoniei la batrani este tulburarea functiilor cognitive (confuzie, delir) sau agravarea bolii pulmonare deja existente.
Simptomele pneumoniei care nu este cauzata de bacterii, numita pneumonie nonbacteriana, includ febra, tusea, respiratia superficiala si o productie de sputa in cantitate mica.
Tratamentul acestei boli consta in antibiotice.

SIMPTOME

Simptomele pneumoniei cauzate de bacterii au un debut brusc la persoanele sanatoase cu varsta sub 65 de ani. Debutul este in timpul sau urmeaza unei infectii respiratorii superioare, cum ar fi gripa sau guturaiul si poate include :
- tusea, adesea cu productie de mucus (sputa) provenit din plamani. Sputa poate avea culoare ruginie sau verde sau cu striuri sangvinolente (contine mici cantitati de sange);
- febra, care este mai putin frecventa la batrani;
- frisoane;
- dureri de perete toracic (dureri la nivelul pieptului) care se accentueaza dupa tuse si inspiratie;
- respiratie superficiala, accelerata (tahipnee) si senzatia de respiratie scurta;
- tahicardie (accelerarea batailor inimii);
- fatigabilitate (oboseala) sau slabiciune severa.

SEVERITATEA PNEUMONIILOR

Dupa infectia cu un microorganism care determina pneumonie, perioada de incubatie (perioada de la infectie pana la debutul bolii) este de la 1-3 zile (incubatie scurta) pana la 7-10 zile (incubatie lunga).
Severitatea si durata pneumoniilor depind de:

Varsta si starea de sanatate - Persoanele in varsta si cele bolnave sufera de pneumonii mai severe si fac mai frecvent complicatii ale acesteia, cum ar fi bacteriemia (prezenta in sange a bacteriilor care au determinat penumoniile) sau septicemia (raspandirea bacteriilor in tot organismul).

Cauza pneumoniei - bacteriana sau virala (cauzata de un virus) - Pneumoniile virale sunt mai putin severe fata de cele bacteriene.

Rapiditatea instituirii tratamentului - Cu cat este tratata mai devreme, cu atat mai repede dispar simptomele.

Sistemul imunitar - La persoanele cu deficiente ale sistemului imun, pneumonia este mai severa fata de cele cu sistemul imun sanatos.

FACTORII DE RISC

Factorii de risc pentru aparitia pneumoniei sunt:

- Fumatul - Acesta este cel mai semnificativ factor de risc pentru aparitia pneumoniilor la persoanele tinere sanatoase.

- Asocierea unei alte boli, in special pulmonare, cum ar fi bronhopneumopatia cronica obstructiva sau astmul bronsic.

- Deficienta sitemului imunitar.

- Suferinte la nivelul coastelor, cum ar fi traumatismele costale.

- Tulburari ale statusului mental (cum ar fi confuzia sau pierderea cunostintei) care cresc riscul aspiratiei sputei sau salivei de la nivelul nasului sau gurii in plamani, a lichidelor sau alimentelor din stomac in plamani.

DIAGNOSTIC

Pneumonia se diagnosticheaza de obicei prin anamneza (discutia cu pacientul), examen fizic si radiografie pulmonara. Bazandu-se pe anamneza si examenul fizic, medicul poate incepe tratamentul imediat, fara a mai face alte teste suplimentare. Necesitatea unor alte teste depinde de severitatea simptomelor, varsta si starea de sanatate generala. De obicei, cu cat suferinta este mai severa, cu atat mai multe teste sunt necesare. Acest lucru este valabil in special in cazul copiilor si batranilor.
Radiografia pulmonara se face, aproape in toate cazurile, pentru a depista modificarile pulmonare determinate de pneumonie sau pentru a depista alte cauze ale simptomelor. Cu toate acestea, radiografia pulmonara nu releva intotdeauna prezenta sau nu a pneumoniei, in special daca este executata la prima imbolnavire.
In unele cazuri, radiografia pulmonara poate:

- sugera tipul microorganismului cauzator al pneumoniei (bacterie, fung, virus);
- arata complicatiile pneumoniei;
- arata suferinte pulmonare asociate pneumoniei, cum ar fi lichid pleural (lichid in cavitatea toracica) sau colapsul (obstructia) unui plaman;
- descoperi alte suferinte, cum ar fi insuficienta cardiaca, cancerul pulmonar sau bronsita acuta.

TRATAMENT

Tratamentul pneumoniei determinata de bacterii, cea mai frecventa cauza, consta in antibiotice. Durata tratamentului variaza intre 5 si 14 zile, in functie de mai multi factori. In cazul persoanelor cu deficiente de sistem imun tratamentul poate fi mai lung de 14 zile.
Medicul specialist alege antibioticul in functie de mai multi factori, incluzand varsta, tipul simptomelor si severitatea lor si de necesitatea de spitalizare.
Desi recomandarile antibioticelor difera de la medic la medic, primul antibiotic folosit este unul care are spectru larg de actiune (poate distruge mai multe tipuri de bacterii). Toate antibioticele folosite au o rata de eficienta inalta in tratarea pneumoniilor.

In cazul tratamentului ambulatoriu (la domiciliu), medicul poate recomanda oricare dintre urmatoarele clase de antibiotice:

- Macrolide, cum ar fi claritromicina, eritromicina, azitromicina.
- Tetracicline, cum ar fi doxiciclina.
- Fluorochinolone, cum ar fi levofloxacina, moxifloxacina, gatifloxacina.

PREVENIRE

Exista cateva metode de a preveni pneumonia:

- Abandonarea fumatului! Fumatul este un factor de risc pentru penumonie.

- Evitarea contactului cu persoane cu infectii respiratorii superioare, cum ar fi gripa si guturaiul. Pneumonia se poate dezvolta dupa aceste tipuri de infectii.

- Evitarea persoanelor cu pojar sau varicela, in cazul in care aceste afectiuni nu au fost dezvoltate anterior. Pneumonia poate fi o complicatie a pojarului si varicelei, astfel ca, dobandirea acestor infectii este un factor de risc pentru pneumonie.

SINUZITA

2008-02-11T05:32:00.000-08:00

GENERALITATI

Sinuzitele sunt infectii ale membranei mucoase care captuseste interiorul foselor nazale si sinusurile. Sinusurile sunt spatii goale, sau cavitati localizate in jurul ochilor, obrajilor si a nasului.

Cand membrana mucoasa se inflameaza, se tumefiaza, blocheaza drenajul fluidului din sinus spre nas si gat, determinand durere si presiune in sinusuri. Bacteriile si fungii cresc cel mai probabil in sinusurile incapabile sa se dreneze corespunzator.

Sinusurile devin obstruate in timpul infectiei virale ca si raceala, producandu-se inflamatia si infectia sinusurilor ca si rezultat. Diferenta dintre raceala si sinuzita, consta in faptul ca simptomele ce insotesc raceala, incluzand nasul infundat, incep sa se amelioreze dupa 5-7 zile. Simptomele atribuite sinuzitelor dureaza mai mult si se agraveaza dupa 7 zile.

Exista doua tipuri de sinuzita: acuta (cu debut brusc) si cronica (pe termen lung). In cazul sinuzitei cronice simptomele nu dispar complet, intotdeauna mentinandu-se simptome usoare.

CAUZE

Sinuzitele sunt cel mai frecvent rezultatul infectiei virale, care determina inflamatia membranei mucoase ce captuseste interiorul foselor nazale:

- membrana mucoasa se tumefiaza cand devine inflamata, blocand drenajul fluidului din sinusuri spre nas sau gat

- mucusul si fluidul secretat in sinusuri, cauzeaza presiune si durere

- bacteriile au un mediu propice de dezvoltare in sinusurile care nu se dreneaza corespunzator; infectia bacteriana a sinusurilor deseori determina mai mult inflamatie decat durere.

In timp ce racelile declanseaza aceasta afectiune, orice factor care determina inflamatia membranei mucoase, poate duce la aparitia sinuzitei. Multe persoane cu rinite alergice (alergii nazale) prezinta cel mai probabil sinuzita cronica cu repetarea episoadelor de sinuzita acuta. Polipii nazali, corpii straini (in mod frecvent la copii), afectiunile structurale ale nasului, ca si deviatia de sept si alte boli, pot obstrua pasajul nazal, marind riscul dezvoltarii sinuzitelor.

Infectiile fungice pot cauza, de asemenea, sinuzite. Acestea sunt mai frecvente la copiii cu sistem imun deficient. Sinuzitele fungice au tendinta spre cronicizare si sunt mai dificil de tratat decat cele bacteriene.

SIMPTOME

Durerea si presiunea la nivelul fetei impreuna cu senzatia de nas infundat sau plin cu secretii, sunt simptomele cele mai comune. Se poate observa aparitia unor secretii nazale galbene sau verzui. Aplecarea sau miscarea capului deseori poate augmenta durerea faciala si presiunea.

Localizarea durerii sau a sensibilitatii depinde de sinusul afectat:

- durerea la nivelul obrajilor si a incisivilor este deseori cauzata de inflamatia sinusului maxilar

- durerea la nivelul fruntii, deasupra sprancenelor, poate fi cauzata de inflamarea sinusului frontal

- durerea retrooculara (in spatele ochilor), in crestetul capului sau la nivelul ambelor tample, poate fi produsa de inflamatia sinusului sfenoidal

- durerea in jurul orbitei sau retroocular este determinata de inflamatia sinusului etmoid.

Alte simptome obisnuite ale sinuzitei cuprind:

- cefaleea

- secretii galbui sau verzui care se scurg din nas dinspre partea posterioara a gatului

- halena (respiratie) urat mirositoare

- tuse productive mucoasa

- febra

- dureri dentare

- diminuarea sensibilitatii gustative sau olfactive.

Sinuzita acuta (cu debut brusc) este in mod obisnuit cauzata de catre o infectie virala si deseori se dezvolta rapid. Dureaza de obiciei 4 saptamani sau mai putin, si simptomele incep sa dispara intr-o saptamana fara tratament. Sinuzita acuta produsa de infectia bacteriana este mai putin probabil sa se vindece de una singura si poate duce la aparitia sinuzitei cronice sau a complicatiilor in care infectia se raspandeste la distanta de sinusuri. Secretiile nazale care contin puroi si care se agraveaza dupa 5 zile sau persista mai mult de 10 zile, reprezinta un argument destul de solid pentru sinuzita acuta produsa de infectia bacteriana.

Sinuzita cronica este in mod obisnuit cauzata de catre o infectie bacteriana sau fungica. Aceasta infectie poate fi dificil de tratat. Daca sinuzita cronica nu se vindeca dupa utilizarea a doua antibiotice diferite, se poate consulta medicul, in legatura cu necesitatea interventiei chirurgicale sau a testelor alergologice. Sinuzita cronica poate duce la aparitia modificarilor permanente ale membranei mucoase care captuseste sinusurile si predispune la sinuzite repetate.

Simptomele sinuzitei la copii includ: tusea, secretii nazale care persista mai mult de 7-10 zile, cefaleee si durere la nivelul fetei. Multi copii mai mari de 2 ani, cu sinuzita cronica, pot sa prezinte alergii si otite (inflamatii ale urechilor) frecvente. Anumite vaccinuri, in mod particular vaccinul conjugat antipneumococcic (VCP) si vaccinul pentru Haemophilus influnzae tip b (Hib), pot ajuta in profilaxia otitelor si a sinuzitelor.

Alte afectiuni care au simptome similare cu sinuzitele cuprind alergiile, durerile dentare, racelile si alte infectii ale cailor aeriene superioare. Totusi, daca raceala recidiveaza sau se agraveaza dupa 7 zile, este mai probabila sinuzita decat raceala sau alte infectii de cai aeriene superioare.

MECANISM FIZIOPATOGENETIC

Exista doua tipuri de sinuzite: acuta (cu debut brusc) sau cronica (pe termen lung). Sinuzitele apar cel mai frecvent dupa o raceala sau o infectie virala. Majoritatea sinuzitelor se vindeca, dar uneori se dezvolta infectii bacteriene – tumefierea, inflamarea si producerea de mucus cauzate de raceala, pot determina obstruarea pasajului nazal, ceea ce favorizeaza inmultirea bacteriilor.

Sinuzitele acute, atat virale cat si bacteriene, pot deveni infectii cronice daca persista mai de 3-8 saptamani. Sinuzitele cronice pot determina modificari permanente ale membranei mucoasei care captuseste sinusurile. Ca rezultat al acestor remanieri, pacientul poate deveni mai predispus la sinuzite repetate, ceea ce ingreuneaza tratamentul.

Complicatiile sinuzitelor (ca de exemplu infectia oaselor faciale denumita si osteomielita) sunt relative rare. Totusi, cand complicatiile apar, acestea pot fi amenintatoare de viata si deseori necesita tratament medical avansat sau tratament chirurgical.

FACTORI DE RISC

Riscul dezvoltarii sinuzitelor creste daca a fost prezenta recent o raceala, alta infectie virala sau bacteriana, sau o infectie de cai aeriene superioare. De asemenea, rinitele alergice cronice pot duce la aparitia sinuzitelor.

Uneori un sept deviat, nasul rupt, tumori ca si polipii nazali favorizeaza sinuzitele. Afectiuni ale structurii nasului pot impiedica un drenaj corespunzator al mucusului din sinusuri in nas.

Alti factori care cresc riscul aparitiei sinuzitelor cuprind fumatul, poluarea, utilizarea in exces a spray-urilor decongestionante, apa rece, schimbarile bruste de presiune (ca de exemplu in timpul zborului sau scufundarilor), inotul in apa contaminata. Suplimentar, folosirea presiunii pozitive continue a aerului (PPCA) pentru a trata apneea de somn, poate mari riscul sinuzitelor.

TRATAMENT - GENERALITATI

Sinuzita este tratata medicamentos si prin masuri de ingrijire la domiciliu, ca de exemplu aerosolii (inhalatiile). Obiectivele tratamentului sinuzitei sunt:

- imbunatatirea drenajului mucusului, care reduce tumefierea de la nivelul sinusurilor

- combaterea durerii si presiunii

- eradicarea oricarei infectii

- prevenirea formarii cicatricilor, evitarea lezarii permanente a tesutului ce captuseste nasul si sinusurile.

Medicamentele trebuie utilizate pentru a trata sinuzitele, in special cand cauza este infectia bacteriana. Tratamentul medicamentos se instituie pe perioade diferite: poate fi mai scurt, de 3 zile sau mai lung, pentru cateva saptamani sau mai mult. Medicamentele folosite cel mai des pentru a trata sinuzita cuprind o combinatie de:

- antibiotice – ca de exemplu amoxicilina, va distruge bacteria

- decongestionante – ca si pseudoefedrina hidroclorida, diminueaza inflamatia membranei mucoase nazale

- analgetice – ca si aspirina, acetaminophen sau ibuprofen, pentru a combate durerea

- corticosteroizii – ca si dipropionatul de beclometazona sau prednisonul, care reduc inflamatia la nivelul foselor nazale; aceste medicamente pot fi folosite si sub forma de spray nazal inhalant

- mucoliticele, ca de exemplu guaifenesinul, care dilueaza mucusul.

Antibioticele administrate pe cale inhalatorie reprezinta o alternativa noua de tratament pentru sinuzita cronica. Studiile initiale au evidentiat ca, deoarece antibioticele inhalate vin in contact direct cu membrana mucoasa, acestea pot fi mai eficiente in cazul esuarii altor forme de tratament.

Este posibila dezvoltarea "dublei imbolnaviri" in timpul tratamentului formei acute sau cronice a sinuzitei. La inceput simptomele se amelioreaza dupa tratamentul antibiotic si cel din ambulator, dar mai tarziu simptomele se agraveaza si poate fi necesar un tratament suplimentar.

Tratamentul sinuzitei acute

Sinuzita acuta (pe termen scurt) de obicei persista mai putin de 3 saptamani. Pana la 2/3 dintre persoanele cu sinuzita acuta, afectiunea se amelioreaza fara tratament antibiotic. Sinuzita acuta este cel mai frecvent determinata de infectii virale care nu raspund la antibiotice. Antibioticele pot cauza efecte adverse suparatoare (ca si diaree sau dureri epigastrice) si uneori contribuie la dezvoltarea rezistentei bacteriilor fata de antibiotice. Consultarea medicului specialist va ajuta in hotararea de a lua sau nu antibiotice in cazul sinuzitei acute. Dupa un episod sau doua de sinuzita, pacientul va fi capabil sa recunoasca simptomele incipiente ale sinuzitei. Folosirea aerosolilor (inhalatiilor) pentru a combate congestia nazala la primele semne de sinuzita, va ameliora simptomele si va preveni nevoia utilizarii antibioticelor.

Majoritatea persoanelor se recupereaza complet, cand trateaza cu antibiotice sinuzita acuta care este cauzata de infectia bacteriana. Tratamentul antibiotic se administreaza in mod normal timp de 5-10 zile. Cand este prescris un tratament antibiotic, trebuie sa se administreze in intregime, chiar daca pacientul se simte mai bine. Este importanta intotdeauna administrarea antibioticului conform indicatiilor medicului, altfel infectia poate sa nu dispara complet.

Daca simptomele se agraveaza in timpul tratamentului antibiotic, se apeleaza la medicul de familie.

Tratamentul antibiotic nu vindeca sinuzita in 5-10% din cazuri. Daca sinuzita a persistat pentru o mai lunga perioada de timp, pot trece saptamani sau luni pana ce membrana mucoasa ce captuseste fosele nazale si sinusurile, se reface complet, anumite simptome persistand dupa ce bacteria a fost eliminata. In acest timp, exista un risc crescut ca infectia sa recidiveze si tratamentul antibiotic este necesar pentru mai mult timp. Decongestionantele si mucoliticele (medicamente care dilueaza mucusul) pot fi folosite de asemenea.

Tratamentul sinuzitei cronice

Sinuzitele care dureaza mai mult de 3-8 saptamani se numesc sinuzite cronice. Acestea sunt mai dificil de tratat si raspund mai incet la tratamentul antibiotic decat sinuzitele acute.

Terapia cu antibiotice este in mod obisnuit recomandata sinuzitelor cronice si necesita o durata de 3-4 saptamani de tratament. Poate fi necesara incercarea mai multor antibiotice. Spray nazal pe baza de corticosteroizi poate fi folosit in timpul tratamentului, pentru a diminua inflamatia si tumefactia membranei mucoase.

La anumite persoane, sinuzitele pot fi cauzate de catre fungi sau alte bacterii care nu sunt in mod obisnuit asociate sinuzitelor. Persoanele cu sistem imun deficitar (de exemplu persoanele cu cancer sau diabet) prezinta risc pentru aceste infectii neobisnuite, in acest grup fiind incluse si persoanele care folosesc corticosteroizi pe cale orala sau inhalatorie (ca de exemplu prednison). Sinuzitele fungice care sunt incriminate in numeroase cazuri de sinuzite cronice, nu raspund la tratamentul antibiotic fiind necesar un tratament antifungic, cu corticosteroizi sau tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical poate fi necesar daca s-au administrat antibiotice pentru o lunga perioada de timp si simptomele inca persista, sau cand complicatiile (ca si infectia oaselor fetei) sunt iminente.

De retinut!

Sinuzitele pot fi dificil de tratat, deoarece frecvent dau simptome asemanatoare racelii sau altor afectiuni virale, mai ales in perioada de debut. Poate fi destul de dificil de diagnosticat sinuzita la copii. Daca un copil sau adult prezinta sinuzite frecvente, este recomandat sa se invete recunoasterea precoce a simptomelor si sa se inceapa tratamentul imediat.

Simptomele sinuzitelor cronice sunt deseori vagi si pot sa nu raspunda bine la tratament. Este nevoie de timp si rabdare pentru gasirea unui tratament de succes.

- imbunatatirea drenajului mucusului, care reduce tumefierea de la nivelul sinusurilor

- combaterea durerii si presiunii

- eradicarea oricarei infectii

- prevenirea formarii cicatricilor, evitarea lezarii permanente a tesutului ce captuseste nasul si sinusurile.

- antibiotice – ca de exemplu amoxicilina, va distruge bacteria

- decongestionante – ca si pseudoefedrina hidroclorida, diminueaza inflamatia membranei mucoase nazale

- analgetice – ca si aspirina, acetaminophen sau ibuprofen, pentru a combate durerea

- corticosteroizii – ca si dipropionatul de beclometazona sau prednisonul, care reduc inflamatia la nivelul foselor nazale; aceste medicamente pot fi folosite si sub forma de spray nazal inhalant

- mucoliticele, ca de exemplu guaifenesinul, care dilueaza mucusul.

Tratamentul sinuzitei acute

Daca simptomele se agraveaza in timpul tratamentului antibiotic, se apeleaza la medicul de familie.

Tratamentul sinuzitei cronice

Sinuzitele care dureaza mai mult de 3-8 saptamani se numesc sinuzite cronice. Acestea sunt mai dificil de tratat si raspund mai incet la tratamentul antibiotic decat sinuzitele acute.

De retinut!

Simptomele sinuzitelor cronice sunt deseori vagi si pot sa nu raspunda bine la tratament. Este nevoie de timp si rabdare pentru gasirea unui tratament de succes.

PROFILAXIE

Exista cateva modalitati prin care se poate reduce riscul dezvoltarii sinuzitelor:

- tratarea congestiei nazale (nas infundat) cauzata de raceala sau de alergii; aceasta poate ajuta la prevenirea infectiei bacteriene a sinusurilor

- evitarea contactului cu persoanele care prezinta raceala sau infectii virale de cai respiratorii superioare; in cazul contactului cu astfel de persoane se recomanda spalarea mai des pe maini, in special dupa contactul cu persoanele infectate

- evitarea fumatului de tigari, trabucuri si pipe, atat la domiciliu cat si la locul de munca; fumatul cauzeaza si irita suplimentar mucoasa inflamata ce captuseste fosele nazale si sinusurile

- in cazul alergiilor, evitarea factorilor care declanseaza atacurile alergice; se recomanda consultarea medicului specialist referitor la imunoterapie (tratament injectabil antialergic)

- evitarea respirarii de aer uscat; este recomandat sa se foloseasca aer umidificat atat la domiciliu cat si la locul de munca.

- tratarea congestiei nazale (nas infundat) cauzata de raceala sau de alergii; aceasta poate ajuta la prevenirea infectiei bacteriene a sinusurilor

- evitarea fumatului de tigari, trabucuri si pipe, atat la domiciliu cat si la locul de munca; fumatul cauzeaza si irita suplimentar mucoasa inflamata ce captuseste fosele nazale si sinusurile

- in cazul alergiilor, evitarea factorilor care declanseaza atacurile alergice; se recomanda consultarea medicului specialist referitor la imunoterapie (tratament injectabil antialergic)

- evitarea respirarii de aer uscat; este recomandat sa se foloseasca aer umidificat atat la domiciliu cat si la locul de munca.

Astept propuneri noi!

2008-02-03T06:04:00.001-08:00

Am incercat sa prezint 2 din cele mai intalnite boli ale acestui sezon.Voi reveni si cu altele dar pana atunci in caz ca vreti sa aflati despre alte afectiuni(de orice fel) va stau la dispozitie.

AMIGDALITA - INFLAMATIA AMIGDALELOR

2008-02-03T06:04:00.000-08:00

GENERALITATI
Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului.

CAUZE
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

FACTORI DE RISC
Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de amigdalita. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

MOD DE TRANSMITERE
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.

SIMPTOME
Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor. Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 °C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul infectiei faringiene streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii).

MECANISM FIZIOPATOLOGIC
Amigdalitele produse de virusi dureaza in mod normal intre patru si zece zile; infectia bacteriana dureaza putin mai mult. Daca simptomele includ inflamatia gatului, febra peste 38,3 °C si noduli limfatici inflamati, etiologia este cel mai probabil streptococica. Angina streptococica, diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. In unele cazuri, amigdalitele se pot croniciza. Indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) poate fi recomandata pacientilor, tinand cont de trecutul lor de boala faringo-amigdaliana precum si de anamneza si examenul obiectiv.

CONSULT DE SPECIALITATE
Este necesar consultul medicului specialist in una din urmatoarele situatii: - inflamatia gatului insotita de cel putin doua din urmatoarele semne de infectie bacteriana: - febra 38,3 °C sau mai inalta - depozite alb-galbui pe suprafata amigdalelor - amigdale sensibile si inflamate - noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati - dureri abdominale si cefalee (dureri de cap) - durere severa - dificultati severe la inghitit - durere localizata numai pe o parte a gatului - amigdalita sau inflamatia gatului aparuta dupa contactul cu o persoana infectata - prezenta a cel putin cinci episoade de amigdalita pe an desi tratamentul adecvat a fost aplicat - persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite - semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum urinar scazut).

TRATAMENT
Tratament - Generalitati
Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor este streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat semne si simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o complicatie (dureri la nivelul urechii).
Amigdalitele de etiologie virala
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Virusul Ebstain-Barr, responsabil de producerea mononucleozei infectioase, este implicat si in etiopatogenia amigdalitelor a caror evolutie, in acest caz, este asemanatoare cu infectia produsa de bacterii, perioada de remitere fiind prelungita la cateva saptamani sau mai mult. Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si medicamente antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea disconfortului. Antialgicele cum sunt acetaminofenul si ibuprofenul, administrate la copii inlocuiesc de obicei aspirina. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Administrarea acetaminofenului inaintea varstei de sase luni se va face numai la indicatia medicului specialist. Multe dintre medicamentele administrate fara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele orale, decongestivele nazale sau antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe care le contin, nu si-au dovedit eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind recomandate la copiii cu amigdalita acuta.
Amigdalitele de etiologie bacteriana
In cazul amigdalitelor streptococice tratamentul antibiotic este cel recomandat. Cu toate ca si amigdalitele bacteriene se vindeca de obicei spontan, tratamentul antibiotic previne aparitia complicatiilor poststreptococice care pot aparea dupa o infectie streptococica netratata. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa de medic, chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului. Daca perioada de administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea administrare.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este controlul simptomelor in timp ce sistemul imunitar lupta pentru neutralizarea infectiei. Cuprinde masuri de ameliorare a disconfortului dat de inflamatia gatului si de simptomele gripale: secretiile nazale, congestia nazala, tusea si stranutul. Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Medicamentele antialgice sunt recomandate numai copiilor peste sase luni. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Tabletele antialgice orale sunt recomandate adultilor in scopul ameliorarii simptomelor dar se contraindica folosirea lor la copii datorita riscului de inec. De asemenea aceste comprimate pot contine anumiti ingredienti daunatori. Pacientilor infectati li se recomanda odihna si consumul abundent de lichide de rehidratare, supe si sucuri naturale. De asemenea este utila folosirea unui vaporizator sau umidificator instalat in camera copiilor pentru a asigura confortul. Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Acest tratament poate fi instituit numai la indicatia medicului specialist. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 °C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici indica de obicei o infectie bacteriana. Angina streptococica, diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. De asemenea se recomanda odihna si respectarea exacta a tratamentului prescris. Repausul la domiciliu este necesar in primele doua zile de tratament antibiotic deoarece contagiozitatea persista in aceasta perioada.Optiuni de medicamente
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Dintre antibiotice, penicilina este cel mai frecvent utilizata in tratamentul anginei streptococice. De cele mai multe ori insa si amigdalitele bacteriene se vindeca spontan, tratamentul antibiotic avand ca scop prevenirea complicatiilor (reumatismul poststreptococic) induse de amigdalitele strptococice netratate.
De retinut!
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Aceste remedii terapeutice nu sunt recomandate copiilor cu amigdalita acuta. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa de medic si chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului, medicatia trebuie continuata pana la neutralizarea completa a infectiei. Daca perioada de administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea administrare.
Tratament chirurgical
Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este considerata o alegere terapeutica in cazul in care apar complicatii serioase, infectii recurente sau infectii cronice care nu raspund tratamentului conservator si afecteaza activitatea zilnica. Acest procedeu este considerat de electie numai dupa ce medicul specialist considera ca istoricul bolii si starea generala permit acest lucru. Cercetatorii, intr-un studiu recent, au considerat ca amigdalectomia pare sa nu fie superioara perioadei de expectatativa vigilenta in cazul copiilor cu simptome minime sau cu mai putin de trei episoade de amigdalita pe an. Totusi pentru unii copii amigdalectomia este un procedeu care poate imbunatatii calitatea vietii. Cel mai probabil vor beneficia de amigdalectomie acei copii care prezinta: - cinci sau mai multe episoade de amigdalita pe an sau au infectie recurenta de cel putin doua ori pe an, cel putin doi ani consecutiv - infectia prelungeste repausul la domiciliu, interfereaza cu somnul sau cu activitatea zilnica - amigdalita cu durata de peste trei luni, care nu raspunde la tratamentul medicamentos - obstructia cailor aeriene - dificultati la inghitire - dificultati in vorbire datorita obstructiei nazale - sangerari abundente ale amigdalelor. In angina streptococica, amigdalectomia este recomandata in cazurile de amigdalita recurenta care nu raspunde la tratamentul antibiotic sau in situatia in care este amenintata siguranta pacientului. Noi tehnici de amigdalectomie sunt momentan in studiu. Ablatia prin ultrasunete, ablatia la rece, amigdalectomia prin laser sau diatermoablatia sunt considerate tehnici terapeutice de viitor. De retinut!
Cu toate ca indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) ramane un procedeu frecvent utilizat, in special la copii, momentan nu este la fel de utilizat ca si in trecut. Amigdalele sunt componente ale sistemului imun si numeroase studii au aratat ca reducerea in viitor a infectiilor prin amigdalectomie nu este atat de semnificativa cat sa acopere riscurile interventiei chirurgicale. Infectiile tractului respirator superior si amigdalitele sunt mai frecvente la copii si scad pe masura inaintarii in varsta. Copiii supusi interventiei chirurgicale de inlaturare a amigdalelor necesita ingrijiri speciale si atenta monitorizare cel putin o saptamana postoperator. Parintii trebuie sa ia in considerare necesitatile speciale ale copiilor de dupa interventie, inainte de a lua aceasta decizie impreuna cu medicul specialist.
Alte tratamente
La ora actuala nu exista alte modalitati terapeutice in cazul amigdalitelor.

COMPLICATII
Amigdalitele de cauza streptococica necorespunzator tratate cu antibioterapie, pot evolua spre complicatii ca si infectia urechii si sinusurilor sau zone de infectie localizate in jurul amigdalelor (abces periamigdalian). Dintre complicatiile mai severe cea mai importanta este reumatismul articular acut. Amigdalitele cronice si recurente pot obstrua calea aeriana superioara cauzand aparitia sforaitului, congestia nazala si respiratie orala. Uneori amigdalita cronica produce complicatii mult mai severe cum ar fi apneea obstructiva de somn (intreruperea respiratiei pe o durata de timp ce apare in timpul somnului) sau complicatii cardiace si pulmonare.

2008-01-27T13:19:00.000-08:00